Element

Umplu rânduri, umplu rânduri, umplu rânduri. Wee. This life is just a sum of things being done just because people have certain expectations from you. Oare suntem originali? Nu ne-am pierdut-o pe drum? Oare nu ne-am pierdut atât de tare în aparenţă, în epiderma lucrurilor, încât am uitat de noi înşine? Nu sunt toate lucrurile pe care le vedem împrejurul nostru formate din chirpici? Un vânt mai mare ne-ar mătura cu totul; şi n-ar mai exista niciun semn care să spună: "Oamenii au găsit reţeta perfecţiunii - în tehnologie". Greu de confirmat sau infirmat. Momentan aştept acel vânt puternic. Vreau să văd speranţele şi visurile oamenilor prăbuşindu-se sub propria lor greutate. Vreau să văd urma aceea de disperare din ochii lor când vor realiza cât de efemeri sunt şi că munca lor a fost în zadar.
Vreau să-l văd pe Vasudeva mergând liniştit înspre pădure, aşteptându-şi sfârşitul. Vreau să-l văd pe Siddhartha stând lângă fluviu, glumind cu el, spunându-i: "M-ai avertizat, prietene, că aşa va fi. Eu am râs de tine. Te rog, râzi tu acum de mine". Aş vrea să-l văd pe Allan, ştiind că n-o va mai vedea pe Maitreyi vreodată. În cele din urmă, vreau s-o văd pe Melissa, masturbându-şi finalul, găsind stropul de pasiune în situaţia aceasta morbidă.
După toate acestea, aş putea să mă aşez seara, privind cerul, întrebând, ştiind că nu voi găsi niciodată răspunsurile căutate, dat fiind timpul rămas.
Când mult prea evocatul vânt vine, vreau să râd, să-i spun: "Eşti puternic, dar eu tot te-am anticipat".

Nod

Bau. Ce faci? Cât timp ai aşteptat după mine? De câte ori a apus soarele de când, seară de seară, îţi invadez simţurile? Tricoul acela pe care ţi l-am dăruit îl mai ai? Spune-mi sincer, ai rugat-o pe mama ta să-l spele separat de hainele tale? Sunt sigur că i-ai spus ce marcă de detergent să folosească, pentru a-mi păstra aroma perpetuă.
Sincer, credeai că mă vei mai vedea vreodată? Oare să nu fi fost doar nişte speranţe deşarte? Hei, iată-mă, aici, în faţa ta, viu. Îmi simţi respiraţia, tremurul din voce, mişcările necontrolate ale corpului, emoţia? Sunt viu, exist, sunt chiar lângă tine.
Trei ani au trecut ca vântul. Ce-ai mai făcut între timp? Observ că ţi-ai realizat tot ce ţi-ai propus. Oare te-ai ţinut de Promisiune? Oare te-ai mai avântat fără cap în viaţa unui alt bărbat? Bineînţeles că nu. Eşti prea puternică pentru a-ţi repeta greşelile.
Cu siguranţă şi eu m-am ţinut de promisiune.
Ai chef să mai reluăm firul poveştii noastre? Sunt sigur că nu s-a destrămat acel fir, că ai avut grijă de el, că l-ai înnodat la ambele capete pentru a-l proteja. Nodul acela nu l-ai strâns suficient, nu-i aşa? Nu-i aşa că ştiai că, după atât amar de vreme, voi veni pentru a-l împleti în continuare?
Cât ai plâns când ţi-am spus, cu tonul meu obişnuit de aspru şi hotărât: "Te părăsesc. Caut experienţă. MĂ VOI ÎNTOARCE"? După aceea, cât timp m-ai înjurat şi blestemat în gând? Nu ţi-a trebuit mult timp pentru a înţelege că aceasta a fost cea mai bună decizie. De ce plângi acum? Uite, am adus batistuţa pe care mi-ai brodat-o. Foloseşte-o. Eu n-am folosit-o. Mi-a fost frică să nu-şi piardă urma mâinilor tale.
Hei, cât ai de gând să mă ţii în gerul acesta de afară? Parcă şi vara şi-a pierdut frumuseţea de când nu mă mai tragi de mână să ne pierdem nopţile-mpreună.
Ştiu că mă iubeşti. Simt asta. Întotdeauna am ştiut asta. Arată-mi drumul înspre dulap. Am o grămadă de lucruri de despachetat. TE IUBESC. Am făcut tot ceea ce-am făcut pentru a fi sigur că îmi voi petrece toată viaţa mea alături de tine.

missing link

Atingerea ta, buzele tale, părul castaniu; toate ma fac să-mi dau ochii peste cap de fiecare dată când privirile noastre se petrec. Nu aş putea decât să ghicesc mirosul pielii, gustul sânilor tăi rămân doar o fantezie în momentul de faţă. Gândul că ai putea să-mi populezi aşternutul mă face să îmi pierd controlul. Of, clipa când te voi lua în braţe şi te voi minţi cu toate bucuriile vieţii rămâne mult prea departe. Eşti un tren la care nu am legătură.

Ceai?

Oameni grăbiţi, oameni nepăsători, studenţi, hippies, punkeri, chelioşi, pletoşi. Sumedenia de oameni invadează simţurile, ceaiul masează uşor papilele gustative, ochii se clătesc şi se închină unei perechi de pantaloni mult prea largi. Gura se deschide, lăsând dantura răvăşită să oficieze ceremonialul flirtului discret. Fiorii trec la răspunsul - de data aceasta - unor dinţi perfecţi. Ochii se îmbunează, picioarele se pun în mişcare, corzile vocale vibrează pe aceeasi frecvenţă: "Pot lua un loc lângă tine?". Refuzul vine în maximum trei secunde, ochii rămân dezamăgiţi; se pleacă spre podea. Buzele se adună in poziţia lor firească. Acelaşi ceai invadează pupilele gustative în timp ce receptorii nazali sunt sufocaţi de duhoarea propriului tău eşec intrat în putrefacţie. Ceaiul acesta n-are gustul trupului tău, nu-ţi pot inspira fiecare respiraţie, nu te pot pipăi în acelaşi mod în care un orb pipăie după şlapii de casă în fiecare dimineaţă. Of, dar cât mi-aş fi dorit ...