tag:blogger.com,1999:blog-24622088801836091412024-03-13T20:17:44.865+02:00senselessanticristihttp://www.blogger.com/profile/12570071754455042875noreply@blogger.comBlogger9125tag:blogger.com,1999:blog-2462208880183609141.post-43005168927859558702009-05-22T12:00:00.001+03:002009-05-22T21:21:11.637+03:00Intoarcere la originiŞi, cu o lovitură de palmă, cu un elegant gest de uitare, el a lăsat în urmă toată nebunia şi incertitudinea. S-a ridicat, a privit statuia şi porumbeii care au numit-o (şi încă o numesc) casă. A studiat o porţiune de piatră cubică. „Oare câtă sudoare, cât sânge s-ar fi scurs pe un singur bloc de piatră dacă ar fi fost confecţionat acum 2000 de ani? Sub soarele arzător, de cele mai multe ori fără un strop de apă, acei oameni erau promotorii aşa-zisei civilizaţii. Într-un fel pot fi asemuiţi cu uriaşa maşină de propagandă nemţească a perioadei Germaniei naziste”.<br />Andrei şi-a pus ochelarii pe ochi, şapca în cap şi dopurile muzicale în urechi. Se îndrepta cu paşi de furnică înspre locul favorit al copilăriei lui. Un mers domol, puţin lăbărţat aş putea spune; este considerat de mulţi drept omul care se descompune atunci când păşeşte.<br />Însă Andrei a ajuns la nepăsare. Numai el şi, bineînţeles eu, naratorul, ştim cât de mult a încercat să-şi uniformizeze pasul, să-şi îndrepte spatele, să-şi prindă din mers membrele ataşate de trunchi cu aţă ieftină. Ciudat este că, într-un timp, a reuşit. Şi când a reuşit, s-a culcat pe o ureche. Credea că nu mai trebuie să-şi calculeze fiecare pas şi să-şi vizualizeze fiecare mişcare a braţelor lui slăbuţe, a picioarelor musculoase în raport cu celelalte părţi anatomice.<br />Folosind logica umană, putem deduce cu un minim de efort intelectual că el a eşuat lamentabil. Dar viaţa merge înainte.<br />„Îmi aduc aminte de acum vreo 12 ani. Părinţii mei, pe atunci tineri, plini de viaţă, cu podoaba capilară neatinsă de fulgii de nea ai bătrâneţii, m-au dus la un parc de distracţii. Întâlnirea mea cu caruselele acelea cu lanţuri ruginite, maşinuţele electrice au produs o secreţie anormală de serotonină si adrenalină. Eram atât de entuziasmat încât aş fi vrut să le încerc pe toate. Până la urmă am încercat doar maşinuţele. Atât a trebuit să stau la coadă la bilete încât n-am mai apucat să mă dau pe alte aparate. Şi părinţii mei m-au dus acasă”.<br />Pe poteca proaspăt plouată, el păşea molcom. Simţea aroma oraşului, plumbul, aglomeraţia, claxoane. Până când nu le-a mai simţit. Plumbul a fost înlocuit de miros de usturoi sălbatic. Aglomeraţia s-a transformat în Linişte. Claxonul masinii – ciripit de vrăbiuţă şi bătaie de ciocănitoare. Eroul nostru n-a mai fost prin aceste locuri de ani buni. „Ah, uite copacul în care mă căţăram. Insemnele mele în trunchiul acestuia. Ana+Andrei=LOVE. Doamne, ce mic eram când am furat briceagul tatălui meu şi am mutilat pomul”.<br />Avea el un loc secret în acea oază de verdeaţă, bine-ascuns de privirile indiscrete ale trecătorilor. O bancuţă. Mă rog, băncuţă e mult spus. Mai degrabă o adunătură de lemne pe care te puteai aşeza fără o teamă prea mare că furnicile s-ar putea înfrupta în voie din tine. A decis să pornească înspre acel loc.<br />„Nu, nu! Unde-mi este băncuţa?! AICI era acum câţiva ani. Sigur a luat-o cineva să o pună pe focul de la cazanul de făcut ţuică. Idioţii. Nu ştiu ei ce a însemnat banca aceea pentru mine. Prima ţigare, primul sărut, locuri de întâlnire între mine şi Ana. Idioţii!”.<br />Andrei s-a aşezat pe locul unde era acea băncuţă. A rămas acolo preţ de câteva ore ...anticristihttp://www.blogger.com/profile/12570071754455042875noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-2462208880183609141.post-51482224035460942832009-03-10T11:39:00.001+02:002009-03-10T11:39:48.155+02:00Destination Host Unreachable<meta equiv="Content-Type" content="text/html; charset=utf-8"><meta name="ProgId" content="Word.Document"><meta name="Generator" content="Microsoft Word 11"><meta name="Originator" content="Microsoft Word 11"><link rel="File-List" href="file:///C:%5CTEMP%5Cmsohtml1%5C01%5Cclip_filelist.xml"><!--[if gte mso 9]><xml> <w:worddocument> <w:view>Normal</w:View> <w:zoom>0</w:Zoom> <w:hyphenationzone>21</w:HyphenationZone> <w:punctuationkerning/> <w:validateagainstschemas/> <w:saveifxmlinvalid>false</w:SaveIfXMLInvalid> <w:ignoremixedcontent>false</w:IgnoreMixedContent> <w:alwaysshowplaceholdertext>false</w:AlwaysShowPlaceholderText> <w:compatibility> <w:breakwrappedtables/> <w:snaptogridincell/> <w:wraptextwithpunct/> <w:useasianbreakrules/> <w:dontgrowautofit/> </w:Compatibility> <w:browserlevel>MicrosoftInternetExplorer4</w:BrowserLevel> </w:WordDocument> </xml><![endif]--><!--[if gte mso 9]><xml> <w:latentstyles deflockedstate="false" latentstylecount="156"> </w:LatentStyles> </xml><![endif]--><style> <!-- /* Style Definitions */ p.MsoNormal, li.MsoNormal, div.MsoNormal {mso-style-parent:""; margin:0cm; margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:12.0pt; font-family:"Times New Roman"; mso-fareast-font-family:"Times New Roman";} @page Section1 {size:595.3pt 841.9pt; margin:70.85pt 70.85pt 70.85pt 70.85pt; mso-header-margin:35.4pt; mso-footer-margin:35.4pt; mso-paper-source:0;} div.Section1 {page:Section1;} --> </style><!--[if gte mso 10]> <style> /* Style Definitions */ table.MsoNormalTable {mso-style-name:"Table Normal"; mso-tstyle-rowband-size:0; mso-tstyle-colband-size:0; mso-style-noshow:yes; mso-style-parent:""; mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt; mso-para-margin:0cm; mso-para-margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:10.0pt; font-family:"Times New Roman"; mso-ansi-language:#0400; mso-fareast-language:#0400; mso-bidi-language:#0400;} </style> <![endif]--><!--[if gte mso 9]><xml> <o:shapedefaults ext="edit" spidmax="1026"> </xml><![endif]--><!--[if gte mso 9]><xml> <o:shapelayout ext="edit"> <o:idmap ext="edit" data="1"> </o:shapelayout></xml><![endif]--> <p class="MsoNormal">Îţi trimit această scrisoare de dragoste. Sper să n-o deschizi niciodată. Sper ca bricheta ta să funcţioneze şi să o arzi în timp ce priveşti numele tău de pe plic. Sper să încerci frenetic să o stingi, realizând că vrei să afli ce secrete conţine. Te vei arde la mână, nu încerca. Las-o să ardă. Lasă-ţi o lacrimă să curgă peste foc, sfârâind de fericire. Lacrima a atins cuvintele mele. Ochii tăi nu. </p> <p class="MsoNormal">Te rog, să nu-mi spui niciodată că ai citit-o. Să nu-mi spui niciodată nimic despre ea. Pretinde că n-ai ţinut-o niciodată-n mână. Pretinde că poştaşul a făcut o greşeală teribilă şi a trimis-o altei persoane. Tu în schimb ai primit facturi: gazul, curentul, apa caldă. Dar o lumânare de ce nu ţi-a trimis nimeni niciodată? Aceea roşie, aceea care-ţi place ţie.</p> anticristihttp://www.blogger.com/profile/12570071754455042875noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-2462208880183609141.post-57319568310989078872008-10-07T19:00:00.000+03:002008-10-07T19:39:15.710+03:00ElementUmplu rânduri, umplu rânduri, umplu rânduri. Wee. This life is just a sum of things being done just because people have certain expectations from you. Oare suntem originali? Nu ne-am pierdut-o pe drum? Oare nu ne-am pierdut atât de tare în aparenţă, în epiderma lucrurilor, încât am uitat de noi înşine? Nu sunt toate lucrurile pe care le vedem împrejurul nostru formate din chirpici? Un vânt mai mare ne-ar mătura cu totul; şi n-ar mai exista niciun semn care să spună: "Oamenii au găsit reţeta perfecţiunii - în tehnologie". Greu de confirmat sau infirmat. Momentan aştept acel vânt puternic. Vreau să văd speranţele şi visurile oamenilor prăbuşindu-se sub propria lor greutate. Vreau să văd urma aceea de disperare din ochii lor când vor realiza cât de efemeri sunt şi că munca lor a fost în zadar.<br />Vreau să-l văd pe Vasudeva mergând liniştit înspre pădure, aşteptându-şi sfârşitul. Vreau să-l văd pe Siddhartha stând lângă fluviu, glumind cu el, spunându-i: "M-ai avertizat, prietene, că aşa va fi. Eu am râs de tine. Te rog, râzi tu acum de mine". Aş vrea să-l văd pe Allan, ştiind că n-o va mai vedea pe Maitreyi vreodată. În cele din urmă, vreau s-o văd pe Melissa, masturbându-şi finalul, găsind stropul de pasiune în situaţia aceasta morbidă.<br />După toate acestea, aş putea să mă aşez seara, privind cerul, întrebând, ştiind că nu voi găsi niciodată răspunsurile căutate, dat fiind timpul rămas.<br />Când mult prea evocatul vânt vine, vreau să râd, să-i spun: "Eşti puternic, dar eu tot te-am anticipat".anticristihttp://www.blogger.com/profile/12570071754455042875noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-2462208880183609141.post-78302715129338195832008-10-07T18:32:00.000+03:002008-10-07T18:59:50.984+03:00NodBau. Ce faci? Cât timp ai aşteptat după mine? De câte ori a apus soarele de când, seară de seară, îţi invadez simţurile? Tricoul acela pe care ţi l-am dăruit îl mai ai? Spune-mi sincer, ai rugat-o pe mama ta să-l spele separat de hainele tale? Sunt sigur că i-ai spus ce marcă de detergent să folosească, pentru a-mi păstra aroma perpetuă.<br />Sincer, credeai că mă vei mai vedea vreodată? Oare să nu fi fost doar nişte speranţe deşarte? Hei, iată-mă, aici, în faţa ta, viu. Îmi simţi respiraţia, tremurul din voce, mişcările necontrolate ale corpului, emoţia? Sunt viu, exist, sunt chiar lângă tine.<br />Trei ani au trecut ca vântul. Ce-ai mai făcut între timp? Observ că ţi-ai realizat tot ce ţi-ai propus. Oare te-ai ţinut de Promisiune? Oare te-ai mai avântat fără cap în viaţa unui alt bărbat? Bineînţeles că nu. Eşti prea puternică pentru a-ţi repeta greşelile.<br />Cu siguranţă şi eu m-am ţinut de promisiune.<br />Ai chef să mai reluăm firul poveştii noastre? Sunt sigur că nu s-a destrămat acel fir, că ai avut grijă de el, că l-ai înnodat la ambele capete pentru a-l proteja. Nodul acela nu l-ai strâns suficient, nu-i aşa? Nu-i aşa că ştiai că, după atât amar de vreme, voi veni pentru a-l împleti în continuare?<br />Cât ai plâns când ţi-am spus, cu tonul meu obişnuit de aspru şi hotărât: "Te părăsesc. Caut experienţă. MĂ VOI ÎNTOARCE"? După aceea, cât timp m-ai înjurat şi blestemat în gând? Nu ţi-a trebuit mult timp pentru a înţelege că aceasta a fost cea mai bună decizie. De ce plângi acum? Uite, am adus batistuţa pe care mi-ai brodat-o. Foloseşte-o. Eu n-am folosit-o. Mi-a fost frică să nu-şi piardă urma mâinilor tale.<br />Hei, cât ai de gând să mă ţii în gerul acesta de afară? Parcă şi vara şi-a pierdut frumuseţea de când nu mă mai tragi de mână să ne pierdem nopţile-mpreună.<br />Ştiu că mă iubeşti. Simt asta. Întotdeauna am ştiut asta. Arată-mi drumul înspre dulap. Am o grămadă de lucruri de despachetat. TE IUBESC. Am făcut tot ceea ce-am făcut pentru a fi sigur că îmi voi petrece toată viaţa mea alături de tine.anticristihttp://www.blogger.com/profile/12570071754455042875noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-2462208880183609141.post-83506645486861102242008-10-07T18:26:00.000+03:002008-10-07T18:31:52.174+03:00missing linkAtingerea ta, buzele tale, părul castaniu; toate ma fac să-mi dau ochii peste cap de fiecare dată când privirile noastre se petrec. Nu aş putea decât să ghicesc mirosul pielii, gustul sânilor tăi rămân doar o fantezie în momentul de faţă. Gândul că ai putea să-mi populezi aşternutul mă face să îmi pierd controlul. Of, clipa când te voi lua în braţe şi te voi minţi cu toate bucuriile vieţii rămâne mult prea departe. Eşti un tren la care nu am legătură.anticristihttp://www.blogger.com/profile/12570071754455042875noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2462208880183609141.post-84596877997398332752008-10-07T18:16:00.000+03:002008-10-07T18:26:30.276+03:00Ceai?Oameni grăbiţi, oameni nepăsători, studenţi, hippies, punkeri, chelioşi, pletoşi. Sumedenia de oameni invadează simţurile, ceaiul masează uşor papilele gustative, ochii se clătesc şi se închină unei perechi de pantaloni mult prea largi. Gura se deschide, lăsând dantura răvăşită să oficieze ceremonialul flirtului discret. Fiorii trec la răspunsul - de data aceasta - unor dinţi perfecţi. Ochii se îmbunează, picioarele se pun în mişcare, corzile vocale vibrează pe aceeasi frecvenţă: "Pot lua un loc lângă tine?". Refuzul vine în maximum trei secunde, ochii rămân dezamăgiţi; se pleacă spre podea. Buzele se adună in poziţia lor firească. Acelaşi ceai invadează pupilele gustative în timp ce receptorii nazali sunt sufocaţi de duhoarea propriului tău eşec intrat în putrefacţie. Ceaiul acesta n-are gustul trupului tău, nu-ţi pot inspira fiecare respiraţie, nu te pot pipăi în acelaşi mod în care un orb pipăie după şlapii de casă în fiecare dimineaţă. Of, dar cât mi-aş fi dorit ...anticristihttp://www.blogger.com/profile/12570071754455042875noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-2462208880183609141.post-27259694094718071252008-08-10T17:23:00.000+03:002008-08-10T17:29:03.852+03:00Phoebus-Apollo<span style="font-family: arial;">Înc-o dimineata, ma rog, impropriu spus dimineata, în care te trezesti pleoscaind. O tuse seaca da tonul întregii zile. Mâna ti-o întinzi instinctual dupa sticla de suc proptita pe capul patului. Surpriza consta în faptul ca simti o diferenta între greutatea pe care sperai s-o aiba sticla si greutatea ei actuala. Ai ramas fara îndulcitorul de culoare neagra. Asta e, te multumesti si cu un delicios sirop de apa minerala de la chiuveta. Dupa prima înghititura vei simti cu adevarat ce-nseamna heavy metal. Iei telefonul în mâna. Ochii îti cauta ceasul pe ecranul luminat. Cascatul puternic si ochii de-abia tinuti deschisi semnaleaza un format de genul 9:xx sau cel mult 10:xx. Surpriza. E trecut de ora 12. Ah, iar ai dormit prea mult. Ar trebui sa-ti reglezi somnul. "Eh, acum e vacanta. Daca nu acum, atunci când?", îti spui în gând.</span><br /><span style="font-family: arial;">Cu picioarele înca paralizate de confortul patului si cu mintea încetosata în visul din care sperai sa nu te trezesti, pasesti înspre bucatarie. Te pui la masa. Tigarile nu îti sunt la îndemâna. La naiba. Fiecare miscare se poate compara cu încercarea de a trage dupa tine un bloc de piatra al Piramidei Lui Kheops din Egipt. Nu e cel mai bun sport de facut dimineata. Îti iei tigarile si te asezi din nou la masa. Norocosule, ai chibriturile lânga tine. Esti scutit de înc-o deplasare sisifica. Cu satisfactia pe care o are un cocalar care da "muzica" tare la 7 dimineata, când trebuie sa plece la carat moloz, tu zâmbesti. Mission accomplished. Eh, ce bine ar merge acum macar un pahar din licoarea aceea neagra cu un strop de lamâie lânga tigara asta. Fumezi tigara. Ti-e sete. Aventurându-te la înc-o gura din minunata apa locala, special livrata la adresa ta pe tevi, îti dai seama ca va trebui sa înfrunti pericolul scarilor blocului. Te îmbraci, lejer bineînteles. Te scotocesti prin buzunare dupa ultimii tai bani. 1 leu, 2 lei si 1, 2, 3, 4, 5, 6. 2 lei si 60 de bani. Mai putin decât te-ai fi asteptat. "Noroc ca mai am tigari", rostesti satisfacut în timp ce îti inspectezi podoaba capilara, pregatind-o de aer proaspat.</span><br /><span style="font-family: arial;">Slapii-n picioare, usa încuiata. Hai, nu mai e mult. Ce e mai greu a trecut. Asa, acum un picior jos, celalalt mai în jos. Repeti de opt ori, dupa aceea o iei de la capat; si tot asa pâna ajungi în dreptul unei usi masive pe care o vei deschide. Afara, te izbeste din plin lumina soarelui, precum si caldura dogoritoare. Protejat fiind în coaja ta de nuca, nu ti-ai fi dat seama ca poti praji oua pe asfalt. Bucura-te ca n-ai mult de mers. Ajuns în magazin, pui mâna pe cea mai ieftina sticla din sucul tau preferat, Pespi Twsit la gramajul cel mai mic - 0,5 litri. "Pespi sa fie, îmi ajunge", te încurajezi. Pe strada, aceleasi fete, aceeasi oameni bronzati stând si multumind lui Phoebus-Apollo, Helios sau lui Hyperion, cum l-or numi ei. Cu burtile la vedere, cu privirea tâmpa cu care te inspecteaza când treci pe lânga ei, cautând o ocazie de a te aborda si a-ti transforma ultimii tai banuti în profitul propriu. Dar tu esti mult prea obisnuit cu asa ceva. Îi ignori. Treci mai departe. Ce stiu ei, doar sa se comporte ca niste lipitori. Spre deosebire de altii, esti nascut în locurile astea. Putine lucruri mai ajung sa te surprinda când vine vorba de ei.</span><br /><span style="font-family: arial;">Îti cauti cheile, deschizi apartamentul, te pui la masa si-ti torni un pahar de suc. Îti aprinzi o tigara. Pacat ca n-aveai acest minunat lichid la prima tigara a diminetii ...</span>anticristihttp://www.blogger.com/profile/12570071754455042875noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-2462208880183609141.post-54149520128977766812008-08-08T02:31:00.000+03:002008-08-08T02:36:59.861+03:00Intoarcerea clepsidrei<div style="text-align: left; font-family: arial;"> Esti în fata unei oglinzi. Te vezi pe tine asa cum esti tu în realitate: plin de riduri, chel si cu pielea zbârcita. Cele putine fire de par care înca nu au abandonat cauza pierduta de a se tine cu dintii de scalpul tau si-au pierdut culoarea de altadata si au cedat, albind în cele din urma. Nasul ti s-a marit. Dar tu nu observi asta. O viata întreaga te-ai privit în oglinda. Nu, tu nu te-ai schimbat aproape deloc din tinerete. Sau ... ?<br /> Iei o fotografie veche. Da, e alb-negru. Asa erau vremurile. Nu îti permiteai o fotografie color. Prea mult timp s-a scurs. Abia acum vezi diferentele. Începi sa te vezi într-adevarata-ti natura. Nimic din ceea ce erai odata nu mai e la fel. Stai ... Parca ochii. Oh, da. Ochii. Înca mai e ceva cu ei. Sunt aceeasi ca aceia de pe pelicula. Sclipirea nu ti-ai pierdut-o. Te privesti din nou în ansamblu. Eh, ce mai conteaza ca ochii tai au ramas neschimbati. Tu esti de nerecunoscut.<br /> Se trezeste sotia ta. Desi sunteti împreuna de mai bine de o treime de veac, te uiti la ea si n-o recunosti. "Cine-i ramolita asta cu iz de menajera?", te întrebi în sine. Înca într-o pereche de pijamale parca la fel de vechi precum apartamentul periferic în care traiesti, îti face o cafea cu aceeasi dragoste cu care ti-o pregatea în prima dimineata dupa prima noapte petrecuta împreuna cu ea.<br /> Între timp, ai schimbat putin peisajul. Oglinda, altadata folosita la o scurta pieptanatura sau în încercarea ta de a îndeparta cât mai multe fire de par de pe fata cu cât mai putine taieturi te îngrozeste. Te sperii de tine, pleci din fata ei. Cu pasi marunti te îndrepti spre piesa centrala de mobila a bucatariei tale - masa. Te uiti pe peretii care poarta mireasma cât si putoarea tuturor mâncarurilor facute în ultimii 4 ani si jumatate, de când n-au mai pupat plapuma noua alba. Îti aprinzi o tigara, cum faci dealtfel în fiecare dimineata. Doar ca de data asta totul capata o alta semnificatie. Contribui cu fiecare pufaitura din tutunul tau fin la galbenirea peretilor. A încetat sa-ti pese.<br /> Sotia îti pune cafeaua în fata ochilor tai. "Multumesc", îi spui tu cu un sictir în voce, desi voiai s-o înjuri ca ti-a întrerupt momentul de holbare pe pereti si încercarea de a crea o harta mintala detaliata a fiecarei urme de mâncare de pe ei. Savurezi tigara, o stingi. Începe tusea. O ignori. Te minti în continuare ca nu e nimic în neregula cu tine, ai racit. Si tu stii ca o viata întreaga de neglijari si-au pus amprenta asupra învelisului tau. Ce mai conteaza acum? Mai ai putin pâna la pensionare. Înca un an, 8 luni si 15 zile. Doar 592 de zile. Înca putin si te vei simti din nou ca un copil în vacanta de vara. Doar ca de data aceasta, dorintele ti se vor împlini: vacanta va dura o vesnicie. Sau, ma rog, cât ti-a mai ramas din vesnicie; nu foarte mult având în vedere starea corpului tau.<br /> Fabrica la care lucrezi de o viata te considera un fel de mascota. Ai facut parte din colectiv înca de la deschidere. Esti cel mai vârstnic si totodata cel mai vechi în meserie. Dar tot la stadiul de muncitor esti. N-ai reusit sa avansezi în functie. Nu ai fost activist de partid pe vremea Ciuruitului iar partidele de acum ti se par fara nicio noima. Poate acesta e motivul pentru care ai ramas cocosat de munca iar altul cu mai putin de un sfert din experienta ta a ajuns sa-ti ordone.<br /> Poate de-asta casa îti arata asa cum îti arata. Într-un fel, seamana cu tine, vechi, plin de cratere, crapaturi si pete.<br /> Copilul tau vine înspre bucatarie. S-a trezit. Normal, e zi de scoala. Cu o veritabila scârba-n masele îti da o "'Neata". Dar pe mama lui o saruta pe obraz. Nu, nu esti în stare sa te analizezi si sa-ti dai seama cât ai gresit fata de el. Crezi ca el are o problema, nu tu. De ce ai avea tu una? Dai bani în casa (câti sunt si aceea). Ar trebui sa fie multumit, nu sa ma desconsidere.<br /> Dar vezi ceva în el ce nu ai mai vazut pâna acum. Te uiti atent. Parul ti se scoala pe tot corpul. Ochii sunt ai tai ...<br /></div>anticristihttp://www.blogger.com/profile/12570071754455042875noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-2462208880183609141.post-63591639362527438792008-08-07T00:44:00.000+03:002008-08-07T01:12:21.325+03:00ejaculare etnicaCu ce aş putea să încep un blog? Sincer, habar n-am. Convenţii peste convenţii.<br />Discriminarea este un subiect la ordinea zilei. A fost şi va fi în continuare, oricât de aprigă va fi lupta împotriva ei. Întotdeauna va exista un anumit grup de oameni care îşi pun eşecul pe seama unui anumit grup etnic sau care pur şi simplu cataloghează alţi oameni deoarece lor le e mai uşor să-şi verse frustrarea pe un anumit grup decât pe anumiţi indivizi din acel grup.<br />Să luăm o anumită situaţie. Ţiganii. Hoţi, violatori etc. Oare chiar toţi? Hm ... Dacă am spune că toţi ţiganii sunt aşa, ce ar opri un italian să spună că toţi românii sunt hoţi şi violatori? Aţi putea spune că doar ţiganii sunt aşa, românii din Italia fiind cinstiţi. Departe de adevăr. E plin de români şi nu doar de ţigani. Ah, nu toţi dar marea majoritate sunt aşa? De ce ai crede că marea majoritate? Poate din cauză că interacţionezi mai mult cu acea parte a acelui grup etnic şi pentru că doar ei ies în faţă, în evidenţă.<br />Sincer, eu admir foarte mult ţiganii care rămân la tradiţii, aşa numiţii ţigani de mătase. Îi admir pentru că au puterea de a se mândri că sunt ţigani într-o lume care-i judecă în permanenţă. Îi admir pentru că, deşi toţi aruncă cu noroi în ei, rezistă şi duc tradiţia mai departe. Îi admir pentru că ei sunt ţiganii care încalcă imaginea de ansamblu pe care societatea o are în legătură cu ei.<br />Ce fel de umanitate mai avem noi înăuntru dacă ne clasificăm ca pe nişte vaci, în funcţie de cât lapte dau. Ce ne diferenţează de animale dacă reducem totul la alb şi negru, la el şi eu, la români şi ţigani sau la români şi unguri.<br />Am făcut română cu o unguroaică. Şi ce dacă? Doar după nume ţi-ai fi dat seama. Cred că vorbea româneşte mai bine decât o samă de oameni citiţi la un loc. Era un fel de DEX ambulant. Deci, înc-odată un contraexemplu pentru oamenii de gen "ungurii ăia nu vorbesc corect". Şi v-as mai putea o grămadă de exemple în cazul ăsta.<br />Oare refuzăm să-i vedem ca pe nişte fiinţe umane şi ne batem in piept spunând că suntem mai buni? Suntem noi noua rasă ariană, superioară tuturor? Neah. Suntem nişte oameni cu cap pe umeri doar să nu plouă-n gât.anticristihttp://www.blogger.com/profile/12570071754455042875noreply@blogger.com4