Element

Umplu rânduri, umplu rânduri, umplu rânduri. Wee. This life is just a sum of things being done just because people have certain expectations from you. Oare suntem originali? Nu ne-am pierdut-o pe drum? Oare nu ne-am pierdut atât de tare în aparenţă, în epiderma lucrurilor, încât am uitat de noi înşine? Nu sunt toate lucrurile pe care le vedem împrejurul nostru formate din chirpici? Un vânt mai mare ne-ar mătura cu totul; şi n-ar mai exista niciun semn care să spună: "Oamenii au găsit reţeta perfecţiunii - în tehnologie". Greu de confirmat sau infirmat. Momentan aştept acel vânt puternic. Vreau să văd speranţele şi visurile oamenilor prăbuşindu-se sub propria lor greutate. Vreau să văd urma aceea de disperare din ochii lor când vor realiza cât de efemeri sunt şi că munca lor a fost în zadar.
Vreau să-l văd pe Vasudeva mergând liniştit înspre pădure, aşteptându-şi sfârşitul. Vreau să-l văd pe Siddhartha stând lângă fluviu, glumind cu el, spunându-i: "M-ai avertizat, prietene, că aşa va fi. Eu am râs de tine. Te rog, râzi tu acum de mine". Aş vrea să-l văd pe Allan, ştiind că n-o va mai vedea pe Maitreyi vreodată. În cele din urmă, vreau s-o văd pe Melissa, masturbându-şi finalul, găsind stropul de pasiune în situaţia aceasta morbidă.
După toate acestea, aş putea să mă aşez seara, privind cerul, întrebând, ştiind că nu voi găsi niciodată răspunsurile căutate, dat fiind timpul rămas.
Când mult prea evocatul vânt vine, vreau să râd, să-i spun: "Eşti puternic, dar eu tot te-am anticipat".