duminică, 10 august 2008

Phoebus-Apollo

Înc-o dimineata, ma rog, impropriu spus dimineata, în care te trezesti pleoscaind. O tuse seaca da tonul întregii zile. Mâna ti-o întinzi instinctual dupa sticla de suc proptita pe capul patului. Surpriza consta în faptul ca simti o diferenta între greutatea pe care sperai s-o aiba sticla si greutatea ei actuala. Ai ramas fara îndulcitorul de culoare neagra. Asta e, te multumesti si cu un delicios sirop de apa minerala de la chiuveta. Dupa prima înghititura vei simti cu adevarat ce-nseamna heavy metal. Iei telefonul în mâna. Ochii îti cauta ceasul pe ecranul luminat. Cascatul puternic si ochii de-abia tinuti deschisi semnaleaza un format de genul 9:xx sau cel mult 10:xx. Surpriza. E trecut de ora 12. Ah, iar ai dormit prea mult. Ar trebui sa-ti reglezi somnul. "Eh, acum e vacanta. Daca nu acum, atunci când?", îti spui în gând.
Cu picioarele înca paralizate de confortul patului si cu mintea încetosata în visul din care sperai sa nu te trezesti, pasesti înspre bucatarie. Te pui la masa. Tigarile nu îti sunt la îndemâna. La naiba. Fiecare miscare se poate compara cu încercarea de a trage dupa tine un bloc de piatra al Piramidei Lui Kheops din Egipt. Nu e cel mai bun sport de facut dimineata. Îti iei tigarile si te asezi din nou la masa. Norocosule, ai chibriturile lânga tine. Esti scutit de înc-o deplasare sisifica. Cu satisfactia pe care o are un cocalar care da "muzica" tare la 7 dimineata, când trebuie sa plece la carat moloz, tu zâmbesti. Mission accomplished. Eh, ce bine ar merge acum macar un pahar din licoarea aceea neagra cu un strop de lamâie lânga tigara asta. Fumezi tigara. Ti-e sete. Aventurându-te la înc-o gura din minunata apa locala, special livrata la adresa ta pe tevi, îti dai seama ca va trebui sa înfrunti pericolul scarilor blocului. Te îmbraci, lejer bineînteles. Te scotocesti prin buzunare dupa ultimii tai bani. 1 leu, 2 lei si 1, 2, 3, 4, 5, 6. 2 lei si 60 de bani. Mai putin decât te-ai fi asteptat. "Noroc ca mai am tigari", rostesti satisfacut în timp ce îti inspectezi podoaba capilara, pregatind-o de aer proaspat.
Slapii-n picioare, usa încuiata. Hai, nu mai e mult. Ce e mai greu a trecut. Asa, acum un picior jos, celalalt mai în jos. Repeti de opt ori, dupa aceea o iei de la capat; si tot asa pâna ajungi în dreptul unei usi masive pe care o vei deschide. Afara, te izbeste din plin lumina soarelui, precum si caldura dogoritoare. Protejat fiind în coaja ta de nuca, nu ti-ai fi dat seama ca poti praji oua pe asfalt. Bucura-te ca n-ai mult de mers. Ajuns în magazin, pui mâna pe cea mai ieftina sticla din sucul tau preferat, Pespi Twsit la gramajul cel mai mic - 0,5 litri. "Pespi sa fie, îmi ajunge", te încurajezi. Pe strada, aceleasi fete, aceeasi oameni bronzati stând si multumind lui Phoebus-Apollo, Helios sau lui Hyperion, cum l-or numi ei. Cu burtile la vedere, cu privirea tâmpa cu care te inspecteaza când treci pe lânga ei, cautând o ocazie de a te aborda si a-ti transforma ultimii tai banuti în profitul propriu. Dar tu esti mult prea obisnuit cu asa ceva. Îi ignori. Treci mai departe. Ce stiu ei, doar sa se comporte ca niste lipitori. Spre deosebire de altii, esti nascut în locurile astea. Putine lucruri mai ajung sa te surprinda când vine vorba de ei.
Îti cauti cheile, deschizi apartamentul, te pui la masa si-ti torni un pahar de suc. Îti aprinzi o tigara. Pacat ca n-aveai acest minunat lichid la prima tigara a diminetii ...

2 comentarii:

Blogger KX The Big G a spus...

o adevarata aventura

12 august 2008 la 15:26  
Blogger OubliNoir a spus...

eu. în sesiune. :))

26 august 2008 la 01:59  

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire